Vinerea cu articole

Dragelor dragi,

M-am trezit eu cam supărată ieri dimineaţă şi ce mă gândii? Ia să scrie fata despre cum reuşeşte ea să facă primii paşi spre ziua bună, că poate aşa îşi mai revine. Dar bag de samă, că nu prea mi-a ieşit, întrucât toată ziulica am fost botoasă. Şi observ că nici pe voi nu prea v-am convins, întrucât parc-aş fi-nceput blogul ieri. M-am tot uitat, dar nimic. Păi se poate, măi Miha, să nu-ţi scrie şi ţie acolo, un omuşor, un cititor, măcar un cuvinţel? 

Iote că da!

Da nu-i bai, că trece. Să vă povestesc, însă, de ce fusei eu botoşică.

Primo, sunt cam năpădită de dor. Tati? Şi tati, dragu' de el. Da, Mihnuţu? Tare-i dor lu' mami de puicuşor. Da şi asta o să treacă, că mai e puţin şi vin.

Secundo?  Păi ce credeţi voi, că mi-am zis eu singură, singurică, acu vreo două săptămâni, când au plecat băieţii la raiul verde al Botoşianului cel molcom?

C-o să răstorn casa! C-o să dărâm munţii! Că termin mulţimile de treburi ce sar pe capul meu când intru în casă. Că scriu o tonă de postări, pentru zilele negre ale bloggerului ce aspir să devin. Că mă fac mai gospodină decât m-a făcut mama ş.a.m.d. că v-ajunge.

Şi credeţi că am făcut ceva? Acuma, ca să fiu sinceră, câte una-alta am mai făcut, cum ar fi, să mă ţin de gospodăreala meniului de 55 de lei. Ei, asta chiar mi-a ieşit. Dar în rest? Ce vişine, ce dulceaţă de vişine? Au de-a sâmburi fructele astea, că nici mamei nu-i place să facă ceva cu ele. Dacă era Mihai acasă, mai ziceam, că altfel merg mâinile în doi, o dată cu gura.

Da aşa? Ce să fac?

Păi vă spun. Se duce fetiţa frumos la computer, şi-l deschide ea, şi gata, stop. S-a terminat cu treaba, cu planul, cu socoteala, cu gospodăreala, cu tot. Acolo am înţepenit, cam de când mi-au plecat băieţii.

Şi dacă mă gândesc eu mai bine, aseară după ce mi-am revenit, întrucât am tras de mine cu dinţii, să nu sar direct la calculator de cum am intrat în casă, şi am reuşit, vă spun că nu este doar vina mea.

Este vina Internetului şi a voastră celor ce scrieţi aşa de bine, că nu mă lăsaţi pe mine, să fac şi eu treaaaabă.

Şi-acum devin serioasă, ca să vă spun vinovaţii:

1. Săptămâna aceasta începuse cu o victorie: Vienela a câştigat un concurs pentru care luptase mult. M-am găsit şi eu pe-acolo, cam cu ceva întârziere, dar la timp pentru a conta. Când am aflat rezultatul, tare m-am bucurat pentru ea. Şi aşa cum vă spuneam, că tot răscoleam pagini şi bloguri, găsesc ceva ce m-a impresionat puternic. Este vorba despre articolul "Un experiment de blogging reusit", scris cu mult suflet, de un bun suflet, pentru altul asemenea. Atâta emoţie şi bucurie pune Dana în acest experiment, că parcă nici nu i se potriveşte titlul. Experimentul e rece, iar articolul ei este foarte cald. Dar asta nu înseamnă că titlul nu este bine ales, ci dimpotrivă. Pentru că de acest experiment, ne-am bucurat toţi bloggerii. Este vorba de o victorie a unui om care o merită din plin, dar şi a micii comunităţi a bloggerilor. Şi dacă citiţi acest articol, o să vă bucuraţi pentru Vienela, pentru Dana, pentru fiecare blogger pe care-l citiţi sau care sunteţi, pentru că victoria este posibilă. Acesta este mesajul Danei, la care nu pot decât să subscriu. Felicitări Vienelei, Danei şi comunităţii reunite în jurul lor!

2. Acum vă duc aici, la un articol scris de-o copiliţă. De-o copiliţă ce mi-i dragă, chit că n-am cunoscut-o vreodată. Că mereu mi-au fost dragi copiii buni. Iar Karla are atâta profunzime, de parcă n-ar fi copilă. Şi dacă vreţi să-i cunoaşteţi şi părinţii, dacă vreţi să v-amintiţi că a fi părinte nu-i tocmai treabă uşoară, că a creşte copii buni şi echilibraţi nu se poate fără dileme, eforturi şi suferinţe, citiţi, vă rog, această poveste despre Karla

3. Am început cu victoria Vienelei şi nu vă las până nu aflaţi că o vizită la ea este o bucurie a celor ce-ndrăgesc cuvântul şi povestea ce iese din el. Blogul ei este o magie de naraţiuni captivante şi de descrieri sclipitoare, că mie-mi vine să-l şterg pe-al meu, după ce trec pe la ea. O ultimă, impresionantă poveste, se numeşte "Durere, gimnastica, partide de plâns".

4. Pe final, dau lovitura cu o dublă recomandare. Două prietene dintr-un foc! Iuliana a relatat amănunţit pe blogul Iuliei, cu preţuri, indicaţii şi recomandări, ce-a văzut frumos în concediul din zona Bran Moeciu. Să nu spuneţi că sunt partinică recomandându-mi prietenele, căci răspunsul este următorul: prietenii ni-i alegem dintre cei ce ne plac şi pentru că avem puncte comune cu ei.

Vă las acum cu cititul, nu înainte de a vă ura un sfârşit de săptămână fericit!

Mihaela Dămăceanu 

Etichete: ,