“Dumneavoastră nu greşiţi niciodată mâncarea?” a
fost o replică a doamnei învăţătoare Rada, care iarăşi m-a surprins pozitiv. În
timpul unei şedinţe cu părinţii, a rostit-o de două ori, ca argument al ideii
că greşeala face parte din noi şi ne însoţeşte întreaga viaţă. Cu atât mai mult,
este prezentă în copilărie, atunci când totul este un început.
Doamna învăţătoare a
marturisit că dânsa mai greşeşte uneori mâncarea. Şi eu la fel! Şi fiecare
femeie la fel! Se mai întâmplă uneori, să o facem prea sărată, prea nesărată,
prea fiartă sau prea nefiartă, să o mai ardem, etc. Şi nu ne ceartă nimeni şi
nu este un capăt de ţară, deşi o facem de ani, şi ani, şi ani.
Dar totuşi, de câte ori nu
ne trezim certând copiii, când greşesc?
Atitudinea faţă de greşeală, mai précis teama de a nu greşi ne este indusă în anii copilăriei. Nu ai copilăriei mici, ci în anii
şcolii. Cel mai mare rol în inducerea acestei frici aparţine părinţilor şi
profesorilor. O facem inconştient, fără să ne dăm seama, din lipsă de răbdare
şi din cauza stresului care ne copleşeşte viaţă. Uităm că învăţarea nu este
uşoară, uităm că şi noi am greşit, având pretenţia de la copii, de a fi foarte
atenţi, de a asculta şi a reţine din prima. Îi certăm când greşesc şi fără să
vrem ajungem să le inspirăm teamă, să le formăm frica de greşeală. Aşa s-a întâmplat cu noi şi aşa facem şi noi cu proprii copii.
Discutam cu o prietenă, care, conştientizând lucrul
acesta a ajuns la psiholog. Era foarte nervoasă şi nu mai avea nici un pic de răbdare
cu copiii ei. Îi ajuta la teme, dar îi timorase complet. Uneori, îi mai şi
atingea. De frică, copiii se blocau total. După o perioadă de terapie, a ajuns
să înţeleagă cât rău le făcuse. A învăţat să se calmeze şi a ajuns să poată lucra
cu ei, cu răbdare. Rezultatele s-au văzut imediat în notele copiilor. Uneori, mai ridica puţin tonul. Se
calma rapid, văzând cum băieţii se blocau.”În acel moment, în mintea lor apărea teama că îi
voi bate iarăşi, şi nu mai înţelegeau nimic din ce explicam. Slavă cerului, că le-am înţeles reacţiile şi am putut să-mi schimb atitudinea!”
Din păcate, nici eu nu sunt un monument de răbdare.
Până în luna mai, când am revenit în
Bucureşti, Mihnea dorea de foarte multe ori, să facă temele cu mine. Mă enervam
destul de des, pentru că începea repede să plângă. Cum nu ştia ceva şi nu
înţelegea explicaţiile mele, i se umpleau ochii de lacrimi. Sfărşeam prin a
ridica tonul şi până la urmă îl prelua tati. Cred că plângea de ciudă că nu
înţelege, dar şi datorită reacţiei mele. Săptămâna viitoare începe şcoala şi
voi face tot posibilul să nu se repete aceste momente.
Uităm, sau nu conştientizăm că toţi greşim. Greşim
mereu, mai mult sau mai puţin, atât în lucrurile de rutină, dar mai ales când
vrem să facem ceva nou. Greşeala nu este o vină. Greşeala este inerentă. Aşa
cum spune proverbul a greşi este omeneşte. Şi nu avem de ce ne teme. Orice drum nou are greşelile lui. Încerci să le
eviţi, încerci să te informezi, pentru a face cât mai puţine greşeli, dar tot
faci. Greşeala este pe orice drum şi face parte din orice drum. Rolul ei este
de a ne învăţa. Nu vei învăţa la fel din greşelile altora, ca din ale tale,
oricât de mult te-ai strădui. Acesta este rolul ei. De a ne
şcoli. Făcând greşeli, dar făcând ceva, înveţi mai mult, decât nefăcând greşeli
dar nefăcând nimic. Teama de a nu face greşeli este cea care ne ţine pe loc. Nu
ne urmăm visurile de teama de a nu greşi. De teama de a nu fi judecaţi şi
criticaţi. De teama eşecului.
În ceea ce mă priveşte, un cuvânt rău face cât 10
bune. Pe cele bune le uit sau cred că sunt spuse din politeţe, dar pe cele rele
nu le uit şi le consider sincere. Aceasta este, una din greşelile pe care le fac cel mai
mult.
Şi nu vreau să îmi învăţ copilul la fel. Vreau să formez
un copil care să aibă încredere în el şi
să îl ajut să evolueze, neinducându-i teama de a greşi.
Mihaela Dămăceanu
P.S. Norocul nostru este tati, care prin
atitudinea lui faţă de greşeală, contrabalansează influenţa mea. Până acum, Mihnea
este un copil cu încredere în el.
Etichete: bătaie, frică, încredere în sine, Mihnea, teama de a greşi